Cost, Asigurare si Transport Naval
(...portul de destinatie desemnat)
CIF

"Costul, Asigurarea si Transportul Naval" inseamna ca vanzatorul livreaza cand bunurile trec de rada portului in portul de livrare.

Vanzatorul trebuie sa plateasca costurile si transporul naval necesare pentru a aduce bunurile in portul de destinatie desemnat. Riscul pierderii sau al alterarii bunurilor, ca si orice alte costuri aditionale datorate unor evenimente care au loc dupa momentul livrarii, sunt transferate de la vanzator catre cumparator. Oricum, in CIF vanzatorul trebuie sa procure asigurare marina pentru riscurile cumparatorului de pierdere sau alterare a bunurilor in timpul transportului.

In consecinta, vanzatorul incheie contract de asigurare si plateste prima de asigurare. Cumparatorul ar trebui sa observe ca sub conditia CIF vanzatorului i se solicita doar obtinerea unei asigurari cu acoperire minima. Daca cumparatorul doreste sa aiba asigurare cu acoperire mai mare,al poate sa se puna de acord cu vanzatorul sau sa isi faca propriile aranjamente asigurative.

Conditia CIF cere ca vanzatorul sa detina licenta de export pentru bunuri.

Aceasta conditie poate fi folosita doar pentru transportul naval intern sau pe mare. Daca partile contractuale nu intentioneaza sa livreze bunurile prin transport naval, ar trebui folosita conditia CIP.

Conditiile C.
(9.3 din Incoterms 2000 Introducere)

Conditiile “C...” cer ca vanzatorul sa contracteze carausia in termeni uzuali pe cheltuiala proprie. Prin urmare, un punct pana la care el ar trebui sa plateasca costurile de transport trebuie obligatoriu indicat dupa respectiva conditie ‘C... ‘. Sub conditiile CIF si CIP vanzatorul trebuie sa incheie asigurare si sa suporte costurile acesteia. De vreme ce punctul pentru diviziunea costurilor este fixat la un punct din tara de destinatie, conditiile ‘C...’sunt, frecvent, in mod gresit considerate a fi contracte de sosire, in care vanzatorul ar suporta toate riscurile si costurile pana cand bunurile sosesc la punctul asupra caruia s-a convenit. Totusi, trebuie subliniat ca conditiile ‘C... ‘ sunt de aceeasi natura ca si conditiile ‘F...’ in aceea ca vanzatorul indeplineste contractul in tara de livrare sau de expediere. Deci, contractele de vanzare sub conditiile ‘C...’, cad in categoria contracte de livrare.

Este in natura contractelor de livrare ca, in timp ce vanzatorul trebuie sa plateasca costul normal de transport pentru carausia bunurilor pe o ruta obisnuita si intr-un mod obisnuit catre locul convenit, riscul pierderii sau a alterarii bunurilor, ca si alte costuri aditionale rezultate din evenimente ce au avut loc dupa ce bunurile au fost livrate pentru carausie, cade asupra cumparatorului. Prin urmare, conditiile ‘C...’ se disting de toate celelalte conditii prin faptul ca ele contin doua puncte ‘critice’, unul indicand punctul pana la care vanzatorul trebuie sa aranjeze si sa suporte cheltuielile unui contract de carausie si altul pentru alocarea riscului. Din acest motiv, trebuie avuta mare grija cand se adauga obligatii vanzatorului la conditiile ‘C... ‘ care cauta sa extinda responsabilitatea vanzatorului dincolo de punctul ‘critic’ de alocare a riscului mai sus mentionat. Prin conditiile ‘C...’ vanzatorul este degrevat de orice alt risc sau cost dupa ce si-a indeplinit contractul prin contractarea carausiei si livrarea bunurilor catre caraus si prin asigurarea asigurarii sub conditiile CIF si CIP.

Natura esentiala a conditiilor ‘C...’ ca si contracte de livrare este de asemenea ilustrata de catre folosirea obisnuita de credite documentare ca si mod de plata preferat folosit in asemenea conditii. Unde s-a convenit de catre partile contractuale ale unui contract de vanzare ca vanzatorul va fi platit prin prezentarea documentelor de livrare convenite la o banca sub un credit documentar, ar fi chiar contrar scopului principal al creditului documentar ca vanzatorul sa suporte riscuri si costuri ulterioare dupa momentul cand plata s-a facut sub credite documentare sau altfel la livrare sau expediere a bunurilor. Bineinteles, vanzatorul ar trebui sa suporte costul contractului de carausie indiferent transportul naval este pre-platit la livrare sau este platibil la destinatie (transport naval taxa inversa); totusi, costurile aditionale care pot rezulta din evenimente care au loc dupa livrare sau expediere sunt achitate de cumparator.

Daca vanzatorul trebuie sa asigure un contract de carausie care implica plata taxelor vamale, taxelor si alte costuri, asemenea costuri vor fi, desigur, acoperite de catre vanzator in masura in care plata lor a fost stipulata in contract. Daca se obisnuieste procurarea de mai multe contracte de carausie pentru transportul bunurilor in locuri intermediare pentru a ajunge la destinatia convenita, vanzatorul trebuie sa plateasca toate aceste costuri, inclusiv orice cost ar putea aparea cand bunurile sunt trecute dintr-un mijloc de transport in altul. Daca, totusi, carausul si-a exercitat drepturile pentru a evita obstacole neasteptate (cum ar fi: gheata, aglomerari, ordine guvernamentale, razboi sau operatiuni militare) atunci orice costuri aditionale rezultate din acestea for fi achitate de cumparator, de vreme ce obligatia cumparatorului este limitata la procurarea unui contract de carausie obisnuit.

Se intampla chiar des ca partile contractuale ale unui contract de vanzare sa doreasca sa clarifice masura in care vanzatorul ar trebui sa procure un contract de carausie incluzand costurile de eliberare. De vreme ce asemenea costuri sunt acoperite de catre transportul naval cand bunurile sunt transportate pe linii de livrare normale, contractul de vanzare va stipula adesea ca bunurile urmeaza sa fie transportate astfel sau cel putin ca trebuie sa fie transportate sub ‘conditiile liner’. In alte cazuri, cuvantul ‘debarcat’ este adaugat dupa CFR sau CIF . Totusi, este de preferat sa nu se foloseasca abrevieri adaugate la conditiile ’C...’ doar daca, in comertul relevant, intelesul abrevierilor este in mod clar inteles si acceptat de catre partile contractuale sau sub orice lege sau obicei al comertului care se aplica.

In mod deosebit, vanzatorul nu ar trebui - si intr-adevar nu ar putea, fara sa schimbe insasi natura conditiilor ‘C...’- sa isi asume nici o obligatie referitoare la sosirea bunurilor la destinatie, de vreme ce riscul pentru orice intarziere in timpul carausiei este suportat de cumparator. Prin urmare orice obligatie referitoare la timp trebuie in mod necesar sa se refere la locul de livrare sau expediere ; de exemplu, ‘livrare(expediere) nu mai tarziu de...’.

Se intampla in comertul cu comoditati ca bunurile sa fie cumparate in timp ce sunt pe mare si ca, in asemenea cazuri, cuvantul ‘afloat’ este adaugat dupa conditia de livrare. De vreme ce riscul de pierdere sau degradare a bunurilor ar fi, sub conditiile CFR si CIF , trecut de la vanzator la cumparator, ar putea aparea dificultati de interpretare. O posibilitate ar fi sa mentinem intelesul obisnuit al termenilor CFR si CIF in ceea ce priveste alocarea riscului intre vanzator si cumparator, si anume ca riscul este transferat la livrare: aceasta ar insemna ca cumparatorul ar putea sa trebuiasca sa isi asume consecintele unor evenimente care s-au intamplat deja la momentul cand contractul de vanzare intra in vigoare. O alta posibilitate ar putea fi sa se lase ca transferarea riscului sa coincida cu momentul cand contractul de vanzare s-a incheiat. Prima posibilitate poate fi una practica, de vreme ce este de obicei imposibil sa apreciezi starea bunurilor in timp ce ele sunt transportate. Din acest motiv Conventia Natiunilor Unite pe Contracte pentru Vanzarea Internationala de Bunuri din 1980 articolul 68 stipuleaza ca ‘daca circumstantele indica astfel, riscul este asumat de catre cumparator din momentul cand bunurile au fost inmanate carausului care a emis documentele intruchipand contractul de carausie‘. Exista, totusi, o exceptie de la aceasta regula cand ‘vanzatorul a stiut sau ar trebui sa fi stiut ca bunurile s-au pierdut sau s-au alterat si nu a dezvaluit acest lucru cumparatorului‘. Deci, interpretarea unei conditii CFR sau CIF cu adaugarea cuvantului ‘afloat’ va depinde de legea aplicabila contractului de vanzare. Desi clauzele A8 ale Incoterms cauta sa asigure ca vanzatorul ofera cumparatorului ‘dovada de livrare’, ar trebui accentuat ca vanzatorul indeplineste cerinta cand ofera dovada ‘obisnuita’. Documentele de transport trebuie sa fie ‘curate’, insemnand ca ele nu trebuie sa contina clauze sau notatii declarand o stare defectuoasa a bunurilor si/sau a ambalajului. In caz contrar acesta ar putea sa nu fie acceptat de banci in tranzactiile credit documentar.

De obicei, carausul, intr-un text standardizat pe prima pagina a documentului de transport, refuza sa accepte responsabilitatea pentru informatia referitoare la bunuri. Sub majoritatea legilor si principiilor aplicabile, carausul trebuie cel putin sa foloseasca mijloace rezonabile de verificare a corectitudinii informatiilor, in caz contrar el putand fi susceptibil de plata catre destinatar. Totusi, acest lucru nu se aplica daca bunurile sunt stocate in containere decat in cazul in care el insusi a fost responsabil de depozitare.

Sunt doar doua conditii care trateaza cu asigurarea, anume CIF si CIP. Sub aceste conditii vanzatorul este obligat sa procure asigurare in beneficiul cumparatorului. In alte cazuri ramane la latitudinea partilor contractuale sa decida daca si in ce masura doresc sa fie acoperite de asigurare.

Carausie si asigurare platite pana la
(...locul de destinatie desemnat)
CIP

"Carausia si Asigurarea platite pana la ..." inseamna ca vanzatorul livreaza bunurile transportatorului numit de el, si in plus vanzatorul trebuie sa plateasca costul transportului necesar sa aduca bunurile la destinatia desemnata. Acest lucru presupune ca cumparatorul suporta toate riscurile si orice cost aditional care apar dupa ce bunurile au fost livrate in acest mod. Totusi, in CIP vanzatorul trebuie de asemenea sa procure asigurare pentru riscul cumparatorului de pierdere sau daunare a bunurilor in timpul transportului.

In consecinta, vanzatorul incheie contract de asigurare si plateste prima de asigurare.

Cumparatorul ar trebui sa observe ca sub conditia CIP vanzatorului i se solicita obtinerea asigurarii doar pentru acoperire minima. Daca cumparatorul doreste sa aiba protectie mai mare, el fie cade la o intelegere cu vanzatorul sau isi face propriile aranjamente asigurative.

"Caraus" este orice persoana care, intr-un contract de carausie, se angajeaza sa transporte sau sa inlesneasca transportul pe calea ferata, sosea, aer, transport naval intern sau printr-o combinatie de asemenea cai de transport.

Daca sunt folositi mai multi carausi pentru transport catre destinatia asupra careia s-a cazut de acord, riscul se transfera atunci cand bunurile au fost livrate catre primul curier.

Conditia CIP solicita ca vanzatorul sa detina licenta de export pentru bunuri.

Aceasta conditie poate folosita indiferent de modul de transport, inclusiv transportul multimodal.

Conditiile C.
(9.3 din Incoterms 2000 Introducere)

Conditiile “C...” cer ca vanzatorul sa contracteze carausia in termeni uzuali pe cheltuiala proprie. Prin urmare, un punct pana la care el ar trebui sa plateasca costurile de transport trebuie obligatoriu indicat dupa respectiva conditie ‘C... ‘. Sub conditiile CIF si CIP vanzatorul trebuie sa incheie asigurare si sa suporte costurile acesteia. De vreme ce punctul pentru diviziunea costurilor este fixat la un punct din tara de destinatie, conditiile ‘C...’sunt, frecvent, in mod gresit considerate a fi contracte de sosire, in care vanzatorul ar suporta toate riscurile si costurile pana cand bunurile sosesc la punctul asupra caruia s-a convenit. Totusi, trebuie subliniat ca conditiile ‘C... ‘ sunt de aceeasi natura ca si conditiile ‘F...’ in aceea ca vanzatorul indeplineste contractul in tara de livrare sau de expediere. Deci, contractele de vanzare sub conditiile ‘C...’, cad in categoria contracte de livrare.

Este in natura contractelor de livrare ca, in timp ce vanzatorul trebuie sa plateasca costul normal de transport pentru carausia bunurilor pe o ruta obisnuita si intr-un mod obisnuit catre locul convenit, riscul pierderii sau a alterarii bunurilor, ca si alte costuri aditionale rezultate din evenimente ce au avut loc dupa ce bunurile au fost livrate pentru carausie, cade asupra cumparatorului. Prin urmare, conditiile ‘C...’ se disting de toate celelalte conditii prin faptul ca ele contin doua puncte ‘critice’, unul indicand punctul pana la care vanzatorul trebuie sa aranjeze si sa suporte cheltuielile unui contract de carausie si altul pentru alocarea riscului. Din acest motiv, trebuie avuta mare grija cand se adauga obligatii vanzatorului la conditiile ‘C... ‘ care cauta sa extinda responsabilitatea vanzatorului dincolo de punctul ‘critic’ de alocare a riscului mai sus mentionat. Prin conditiile ‘C...’ vanzatorul este degrevat de orice alt risc sau cost dupa ce si-a indeplinit contractul prin contractarea carausiei si livrarea bunurilor catre caraus si prin asigurarea asigurarii sub conditiile CIF si CIP.

Natura esentiala a conditiilor ‘C...’ ca si contracte de livrare este de asemenea ilustrata de catre folosirea obisnuita de credite documentare ca si mod de plata preferat folosit in asemenea conditii. Unde s-a convenit de catre partile contractuale ale unui contract de vanzare ca vanzatorul va fi platit prin prezentarea documentelor de livrare convenite la o banca sub un credit documentar, ar fi chiar contrar scopului principal al creditului documentar ca vanzatorul sa suporte riscuri si costuri ulterioare dupa momentul cand plata s-a facut sub credite documentare sau altfel la livrare sau expediere a bunurilor. Bineinteles, vanzatorul ar trebui sa suporte costul contractului de carausie indiferent transportul naval este pre-platit la livrare sau este platibil la destinatie (transport naval taxa inversa); totusi, costurile aditionale care pot rezulta din evenimente care au loc dupa livrare sau expediere sunt achitate de cumparator.

Daca vanzatorul trebuie sa asigure un contract de carausie care implica plata taxelor vamale, taxelor si alte costuri, asemenea costuri vor fi, desigur, acoperite de catre vanzator in masura in care plata lor a fost stipulata in contract. Daca se obisnuieste procurarea de mai multe contracte de carausie pentru transportul bunurilor in locuri intermediare pentru a ajunge la destinatia convenita, vanzatorul trebuie sa plateasca toate aceste costuri, inclusiv orice cost ar putea aparea cand bunurile sunt trecute dintr-un mijloc de transport in altul. Daca, totusi, carausul si-a exercitat drepturile pentru a evita obstacole neasteptate (cum ar fi: gheata, aglomerari, ordine guvernamentale, razboi sau operatiuni militare) atunci orice costuri aditionale rezultate din acestea for fi achitate de cumparator, de vreme ce obligatia cumparatorului este limitata la procurarea unui contract de carausie obisnuit.

Se intampla chiar des ca partile contractuale ale unui contract de vanzare sa doreasca sa clarifice masura in care vanzatorul ar trebui sa procure un contract de carausie incluzand costurile de eliberare. De vreme ce asemenea costuri sunt acoperite de catre transportul naval cand bunurile sunt transportate pe linii de livrare normale, contractul de vanzare va stipula adesea ca bunurile urmeaza sa fie transportate astfel sau cel putin ca trebuie sa fie transportate sub ‘conditiile liner’. In alte cazuri, cuvantul ‘debarcat’ este adaugat dupa CFR sau CIF . Totusi, este de preferat sa nu se foloseasca abrevieri adaugate la conditiile ’C...’ doar daca, in comertul relevant, intelesul abrevierilor este in mod clar inteles si acceptat de catre partile contractuale sau sub orice lege sau obicei al comertului care se aplica.

In mod deosebit, vanzatorul nu ar trebui - si intr-adevar nu ar putea, fara sa schimbe insasi natura conditiilor ‘C...’- sa isi asume nici o obligatie referitoare la sosirea bunurilor la destinatie, de vreme ce riscul pentru orice intarziere in timpul carausiei este suportat de cumparator. Prin urmare orice obligatie referitoare la timp trebuie in mod necesar sa se refere la locul de livrare sau expediere ; de exemplu, ‘livrare(expediere) nu mai tarziu de...’.

Se intampla in comertul cu comoditati ca bunurile sa fie cumparate in timp ce sunt pe mare si ca, in asemenea cazuri, cuvantul ‘afloat’ este adaugat dupa conditia de livrare. De vreme ce riscul de pierdere sau degradare a bunurilor ar fi, sub conditiile CFR si CIF , trecut de la vanzator la cumparator, ar putea aparea dificultati de interpretare. O posibilitate ar fi sa mentinem intelesul obisnuit al termenilor CFR si CIF in ceea ce priveste alocarea riscului intre vanzator si cumparator, si anume ca riscul este transferat la livrare: aceasta ar insemna ca cumparatorul ar putea sa trebuiasca sa isi asume consecintele unor evenimente care s-au intamplat deja la momentul cand contractul de vanzare intra in vigoare. O alta posibilitate ar putea fi sa se lase ca transferarea riscului sa coincida cu momentul cand contractul de vanzare s-a incheiat. Prima posibilitate poate fi una practica, de vreme ce este de obicei imposibil sa apreciezi starea bunurilor in timp ce ele sunt transportate. Din acest motiv Conventia Natiunilor Unite pe Contracte pentru Vanzarea Internationala de Bunuri din 1980 articolul 68 stipuleaza ca ‘daca circumstantele indica astfel, riscul este asumat de catre cumparator din momentul cand bunurile au fost inmanate carausului care a emis documentele intruchipand contractul de carausie‘. Exista, totusi, o exceptie de la aceasta regula cand ‘vanzatorul a stiut sau ar trebui sa fi stiut ca bunurile s-au pierdut sau s-au alterat si nu a dezvaluit acest lucru cumparatorului‘. Deci, interpretarea unei conditii CFR sau CIF cu adaugarea cuvantului ‘afloat’ va depinde de legea aplicabila contractului de vanzare. Desi clauzele A8 ale Incoterms cauta sa asigure ca vanzatorul ofera cumparatorului ‘dovada de livrare’, ar trebui accentuat ca vanzatorul indeplineste cerinta cand ofera dovada ‘obisnuita’. Documentele de transport trebuie sa fie ‘curate’, insemnand ca ele nu trebuie sa contina clauze sau notatii declarand o stare defectuoasa a bunurilor si/sau a ambalajului. In caz contrar acesta ar putea sa nu fie acceptat de banci in tranzactiile credit documentar. De obicei, carausul, intr-un text standardizat pe prima pagina a documentului de transport, refuza sa accepte responsabilitatea pentru informatia referitoare la bunuri. Sub majoritatea legilor si principiilor aplicabile, carausul trebuie cel putin sa foloseasca mijloace rezonabile de verificare a corectitudinii informatiilor, in caz contrar el putand fi susceptibil de plata catre destinatar. Totusi, acest lucru nu se aplica daca bunurile sunt stocate in containere decat in cazul in care el insusi a fost responsabil de depozitare.

Sunt doar doua conditii care trateaza cu asigurarea, anume CIF si CIP. Sub aceste conditii vanzatorul este obligat sa procure asigurare in beneficiul cumparatorului. In alte cazuri ramane la latitudinea partilor contractuale sa decida daca si in ce masura doresc sa fie acoperite de asigurare.

Franco caraus
(...locul desemnat)
FCA

"Franco caraus" presupune ca vanzatorul livreaza bunurile, cu licenta de transport, catre carausul numit de catre cumparator in locul desemnat. Ar trebui notat ca locul ales de livrare are un impact asupra obligatiilor de incarcare si descarcare a bunurilor in acel loc. Daca livrarea are loc in vecinatatea vanzatorului, vanzatorul este responsabil pentru incarcare. Daca livrarea se petrece intr-un oricare alt loc, vanzatorul nu este responsabil pentru descarcare.

Aceasta conditie poate fi folosita indiferent de modul de transport, inclusiv transportul multimodal. "Caraus" e acea persoana care, intr-un contract de transport, se angajeaza sa transporte sau sa faciliteze procurarea mijloacelor de transport pe calea ferata, sosea, aer, mare, transport naval intern sau printr-o combinatie de asemenea cai de transport. Daca cumparatorul numeste o persoana, alta decat un caraus, sa primeasca bunurile, se considera ca vanzatorul si-a indeplinit obligatia sa de a livra bunurile atunci cand acestea au fost livrate acelei persoane.

Transport platit pana la...
(...loc de destinatie desemnat)
CPT

"Transport platit pana la..." (locul de destinatie) presupune ca vanzatorul livreaza bunurile carausului numit de el, dar, in plus, vanzatorul trebuie sa plateasca costul transportului necesar pentru a aduce bunurile la locul de destinatie. Aceasta inseamna ca cumparatorul suporta toate riscurile si orice alte costuri care apar dupa ce bunurile au fost livrate carausului.

"Caraus" inseamna orice persoana care, intr-un contract de carausie, se angajeaza sa transporte sau sa faciliteze procurarea de mijloace de transport pe cale ferata, sosea, aer, mare sau transport naval intern sau o combinatie de asemenea cai de transport.

Daca sunt folositi mai multi carausi pentru transportul catre destinatia asupra careia s-a cazut de acord, riscul se transfera atunci cand bunurile au fost livrate primului curier.

Conditia CPT solicita ca vanzatorul sa aiba licenta de export pentru bunuri.

Aceasta conditie poate fi folosita indiferent de modul de transport inclusiv transportul multimodal.

Livrare EX Chei
(...portul de destinatie desemnat)
DEQ

"Livrat ex chei" inseamna ca vanzatorul livreaza cand bunurile sunt plasate la dispozitia cumparatorului fara licenta de import, pe chei, in portul de destinatie desemnat. Vanzatorul trebuie sa suporte costurile si riscurile implicate in aducerea bunurilor in portul de destinatie desemnat si descarcarea bunurilor pe chei. Conditia DEQ cere cumparatorului sa detina licenta de import si sa plateasca pentru toate formalitatile, taxele vamale, taxe si alte cheltuieli de import.

ACEASTA ESTE O INVERSIUNE DE LA VERSIUNILE INCOTERMS ANTERIOARE CARE SOLICITAU CA VANZATORUL SA DETINA LICENTA DE IMPORT.

Daca partile contractuale doresc sa includa in obligatiile vanzatorului toate sau parte din costurile aferente importului bunurilor, acest fapt ar trebui specificat prin adaugarea unor cuvinte explicite in acest sens in contractul de vanzare.

Aceasta conditie poate fi folosita doar cand bunurile urmeaza sa fie livrate pe mare, transport naval intern sau transport multimodal la descarcarea de pe o nava pe chei in portul de destinatie. Oricum, daca partile doresc sa includa in obligatiile vanzatorului riscurile si costurile manevrarii bunurilor de pe chei in alt loc (depozit, terminal, statie de transport, etc) in interiorul sau in afara portului, ar trebui folosite conditiile DDU sau DDP.

EX fabrica
(...locul desemnat)
EXW

"Ex Fabrica" inseamna ca vanzatorul livreaza cand plaseaza bunurile la dispozitia cumparatorului in vecinatatea vanzatorului sau intr-un alt loc desemnat (ex. fabrica, uzina, depozit, etc) fara licenta de export si neincarcata in nici un vehicul colector. Prin urmare, acest conditie reprezinta obligatie minima pentru vanzator, si cumparatorul trebuie sa suporte toate costurile si riscurile implicite in luarea bunurilor din vecinatatea vanzatorului.

Totusi, daca partile contractuale doresc ca vanzatorul sa fie responsabil de incarcarea bunurilor la plecare si sa suporte riscurile si toate costurile unei asemenea incarcari, acest lucru ar trebui specificat prin adaugarea unor cuvinte explicite in acest sens in contractul de vanzare. Aceasta conditie nu ar trebui folosita cand cumparatorul nu poate indeplini formalitatile pentru export direct sau indirect. In aceste circumstante, conditia FCA ar trebui folosita, cu conditia ca vanzatorul sa fie de acord ca el sa incarce pe costul si riscul sau.

"Free Alongside Ship"
(...portul de livrare desemnat)
FAS

"Free Alongside Ship" inseamna ca vanzatorul livreaza cand bunurile sunt plasate langa nava din portul de livrare desemnat. Aceasta presupune ca cumparatorul trebuie sa suporte toate costurile si riscurile pierderii sau alterarii bunurilor din acel moment. Conditia FAS solicita ca vanzatorul sa detina licenta de export pentru bunuri.

ACEASTA ESTE O INVERSIUNE DE LA VERSIUNILE INCOTERMS ANTERIOARE CARE CEREAU CUMPARATORULUI SA DISPUNA DE LICENTA DE EXPORT.

Totusi, daca partile contractuale doresc ca cumparatorul sa elibereze bunurile pentru export, acest fapt trebuie clarificat prin adaugarea unor cuvinte explicite in contractul de vanzare.

Aceasta conditie poate fi folosit doar pentru transport naval intern sau pe mare.

LIBER LA BORD
(...portul de livrare desemnat)
FOB

"Liber la bord" inseamna ca vanzatorul/comerciantul livreaza atunci cand bunurile trec de rada portului de destinatie. Aceasta inseamna ca cumparatorul trebuie sa suporte toate costurile si riscurile pierderii sau alterarii bunurile din acel punct.

Conditia FOB solicita ca vanzatorul sa aiba licenta de export pentru bunuri.

Aceasta conditie poate folosita doar in cazul transportului naval intern sau pe mare. Daca partile contractuale nu intentioneaza sa livreze bunurile cu ajutorul mijloacelor de transport navale, cea mai indicata ar fi conditia FCA.

Livrare la frontiera
(...locul desemnat)
DAF

"Livrare la frontiera" inseamna ca vanzatorul livreaza cand bunurile sunt plasate la dispozitia cumparatorului, nedescarcate din mijloacele de transport, inainte de granita vamala a tarii in care se intra, dar fara aprobare de import la punctul si locul desemnat la frontiera.

Conditia DAF solicita ca vanzatorul sa aiba licenta de export pentru bunuri.

Termenul "frontiera" poate fi folosit pentru orice frontiera inclusiv cea a tarii de export. Prin urmare, este de importanta vitala ca frontiera in cauza sa fie definita precis prin numirea numirea obligatorie a punctului si locului in conditie.

Totusi, daca partile contractuale doresc ca vanzatorul sa fie responsabil pentru descarcarea bunurilor din mijloacele de transport care sosesc si sa suporte riscurile si costurile descarcarii, acest fapt ar trebui specificat prin adaugarea de cuvinte explicite in acest sens in contractul de vanzare.

In practica, se intampla frecvent ca partile contractuale sa adauge cuvinte la o conditie INCOTERMS cautand o mai mare precizie decat a putut sa ofere aceasta. Ar trebui subliniat ca INCOTERMS nu ofera nici un fel de indrumare pentru asemenea completari. Deci, daca partile contractuale nu pot sa se bazeze pe un obicei de comert bine stabilit pentru interpretarea unor asemenea completari, ele pot intampina probleme serioase cand nu s-a putut dovedi o intelegere completa a acestora.

Daca, de exemplu, sunt folosite expresiile comune : ’FOB depozitat’ sau ‘EXW incarcat’ este imposibil de stabilit o intelegere la nivel mondial a faptului ca obligatiile vanzatorului sunt extinse nu numai in ceea ce priveste costul incarcarii efective a bunurilor pe nava sau in vehicul, dar include de asemenea riscul pierderii sau alterarii fortuite a bunurilor in procesul de depozitare sau incarcare. Din aceste motive, partile contractuale sunt sfatuite cu tarie sa clarifice daca inteleg doar ca functia sau costul operatiunilor de stocare sau incarcare ar trebui sa revina vanzatorului sau daca el ar trebui sa suporte riscurile pana cand s-a finalizat stocarea sau incarcarea. Acestea sunt intrebari pentru care INCOTERMS nu ofera un raspuns; in consecinta, daca contractul nu descrie intentiile partilor contractuale, acestea pot fi supuse multor probleme si costuri nefondate.

Desi Incoterms 2000 nu ofera multe dintre variantele folosite in mod obisnuit, preambulul la anumiti termeni de comert alerteaza partile contractuale asupra necesitatii unot termeni contractuali speciali daca acestea doresc mearga mai departe de stipularile Incoterms.

EXW - obligatia adaugata pentru vanzator de a incarca bunurile in vehiculul colector al cumparatorului;

CIF/CIP - nevoia cumparatorului de asigurare aditionala;

DEQ - obligatia adaugata pentru vanzator de a plati costurile dupa eliberare;

In unele cazuri vanzatorii si cumparatorii se refera la practica comerciala ‘in liner’ si ‘charter’. In aceste circumstante, este necesara distinctia clara intre obligatiile partilor contractuale aflate sub contract de carausie si obligatiile lor unul catre celalalt sub un contract de vanzare. Din pacate, nu exista definitii ale unor expresii cum ar fi ‘termeni liner’ si ’taxe manevrare terminal’ (THC). Dstributia costurilor sub asemenea termeni poate diferi in locuri diferite si sa se schimbe din timp in timp. Li se recomanda partilor contractuale sa clarifice in contractul de vanzare cum asemenea costuri ar trebui sa fie distribuite intre acestea.

Conditia DAF poate fi folosita indiferent de modul de transport cand bunurile urmeaza sa fie livrate la o frontiera terestra. Cand livrarea urmeaza sa aiba loc in portul de destinatie, la bordul navei sau pe chei, conditiile DES sau DEQ sunt mai indicate.

Livrare taxe platite
(...loc de destinatie desemnat)
DDP

"Livrare taxa platita" inseamna ca vanzatorul livreaza bunurile cumparatorului, cu licenta de import si nedescarcate din oricare mijloc de transport sosit la locul de destinatie desemnat. Vanzatorul trebuie sa suporte toate costurile si riscurile implicite in aducerea bunurilor inclusiv, unde este cazul, orice "taxa" (termen care include responsabilitatea pentru indeplinirea formalitatilor vamale, riscurile indeplinirii formalitatilor vamale si plata formalitatilor, a taxelor vamale, taxelor si a altor costuri) pentru importul in tara de destinatie.

In vreme ce conditia EXW reprezinta minimum de obligatii pentru vanzator, DDP reprezinta maximum de obligatii.

Aceasta conditie nu ar trebui folosita daca vanzatorul nu este capabil sa obtina, direct sau indirect, licenta de import.

Totusi, daca partile contractuale doresc ca cumparatorul sa suporte toate riscurile si costurile importului, ar trebui folosita conditia DDU. Conditia DDP poate fi folosita indiferent de modul de transport dar cand livrarea urmeaza sa aiba loc in portul de destinatie, la bordul navei sau pe chei, conditiile DES sau DEQ sunt mai indicate.

Livrare taxe vamale neplatite
(...locul de destinatie desemnat)
DDU

"Livrare taxe vamale neplatite" inseamna ca vanzatorul livreaza bunurile cumparatorului, fara licenta de import, si nedescarcate din oricare mijloc de transport sosit la locul de destinatie desemnat. Vanzatorul trebuie sa suporte costurile si riscurile implicite in aducerea bunurilor ,alte costuri decat, acolo unde este cazul, orice "taxa" (termen care include responsabilitatea pentru indeplinirea formalitatilor vamale, riscurile indeplinirii formalitatilor vamale si plata formalitatilor, a taxelor vamale, taxelor si a altor costuri) pentru import in tara de destinatie. Asemenea "taxe" trebuie sa fie suportate de cumparator ca si oricare alte costuri si riscuri cauzate de insuccesul lui, de procurarea licentei de import in timp util.

Totusi, daca partile contractuale doresc ca vanzatorul sa indeplineasca formalitatile vamale si sa suporte costurile si riscurile rezultate din aceasta ca si unele din costurile platibile la importul bunurilor, acest fapt ar trebui specificat prin adaugarea unor cuvinte explicite, in acest sens, in contractul de vanzare.

Aceasta conditie poate fi folosita indiferent de modul de transport dar cand livrarea urmeaza sa aiba loc in portul de destinatie, la bordul navei sau pe chei, ar trebui folosite conditiile DES sau DEQ.

Livrat EX SHIP
(...portul de destinatie desemnat)
DES

"Livrat EX SHIP" inseamna ca vanzatorul livreaza cand bunurile sunt puse la dispozitia cumparatorului la bordul navei, fara autorizatie de import in portul de destinatie desemnat. Vanzatorul trebuie sa suporte toate costurile si riscurile implicite pentru aducerea bunurilor catre portul de destinatie desemnat inainte de descarcare. Daca partile contractuale doresc ca vanzatorul sa suporte costurile si riscurile descarcarii bunurilor, atunci conditia DEQ ar fi mai indicata.

Aceasta conditie poate fi folosita doar cand bunurile urmeaza sa fie livrate pe mare, livrate cu transport naval intern sau transport multimodal pe o nava in portul de destinatie.

Costul si Transportul Naval
(...portul de destinatie desemnat)
CFR

“Costul si Transportul Naval” inseamna ca vanzatorul livreaza cand bunurile trec de rada portului in portul de destinatie.

Vanzatorul trebuie sa plateasca costurile si transportul necesare pentru aducerea bunurilor catre portul de destinatie desemnat, riscul pierderii sau al alterarii bunurilor, ca si alte costuri aditionale datorate unor evenimente petrecute dupa momentul livrarii, sunt transferate de la vanzator catre cumparator.

Conditia CFR solicita ca vanzatorul sa aiba licenta de export pentru bunuri.

Aceasta conditie poate fi folosita doar pentru transporul naval intern sau pe mare. Daca partile contractuale nu intentioneaza sa livreze bunurile cu mijloace de transport navale, ar trebui folosita conditia CPT.